Încă de la începuturile omenirii, tot ceea ce ține de mâncare și băutură a fost „pregătit” astfel încât să satisfacă nevoi fundamentale, universale, dar ținându-se cont de anumite particularități cu titlu de unicitate, cum ar fi procurarea hranei din imediata proximitate sau respectarea unor principii tradiționale de prelucrare a materiei prime într-o formă ușor digerabilă, comestibilă și gustoasă. Crearea unui sistem de ritualuri, mituri, paradigme în vederea adaptării la modul în care este privită mâncarea surmontează simplul act al consumului. Astfel, ierarhizarea valorii mâncării în funcție de statutul social al celor care o mâncau și reglementarea cantității de consum potrivit. Toate aceste aspecte legate de cultura mâncării au fost transmise de-a lungul timpului, fie conservate ca atare, fie îmbunătățite uneori, fiind modificate în funcție de anumiți parametri. De cele mai multe ori, însă, au fost preluate de la o generație la alta fără diferențe substanțiale, demonstrând că obiceiurile culinare sunt adânc înrădăcinate în mentalul colectiv și oglindesc regulile nescrise ale existenței și conviețuirii.
Faptul că mâncăm în fiecare zi nu e o activitate pe care să o găsim ca fiind extraordinară, nu ne gândim la importanța pe care o au alimentele în dezvoltarea noastră fizică și psihică, ci, pur și simplu… mâncăm.
Rar ne punem întrebări precum: de unde vin alimentele? Cine le fabrică? Cine le pregătește pentru noi? Cine le alege? În funcție de ce criterii? Ar trebui să ne intereseze ce ajunge în stomacurile noastre? Mâncarea de la restaurant, cea mâncată la petrecerile colegilor, cea pe care o mâncăm în fiecare zi acasă sau unde ne aflăm, cea pe care o preparăm noi înșine, sau care ne este preparată și servită, este, la urma urmei, un lucru obișnuit? Modul în care preparatele sunt așezate în farfurie, bucuria degustării tortului aniversar, obiceiurile alimentare diferite ale cunoscuților și împărtășite, sunt amintiri pe care le „colecționăm” în sufletele noastre, care ne produc plăcere atunci când le evocăm contribuie în vreun fel la bunul mers al vieții noastre? Ce anume ne deosebește de animale, care, și acestea, au nevoie de hrană ca să existe, multe dintre ele fiind omnivore, la fel ca noi? Să fie „cuvântul” sau dorința și posibilitatea depășirii „imediatului” sau gustul integrat celorlalte simțuri, ceea ce creează o armonie specifică doar nouă, oamenilor? Este mâncarea un demers fiziologic, psihologic, psiho-senzorial, social, economic, filosofic, biologic, chimic, un mediu simbolic?
Răspunsul la toate aceste întrebări poate fi cheia înțelegerii importanței educației gastronomice pe toate palierele vremelnicei noastre existențe. Ca o completare la Manualul de Educație Gastronomică, Caiet de educație gastronomică – „Ghid practic pentru o alimentație sănătoasă în rândul tinerilor și combaterea risipei alimentare” adresat în special tinerilor și gândit ca un ghid practic pentru alimentația rațională și sănătoasă, dar și pentru combaterea tuturor formelor actuale de risipă alimentară prin exercițiile și activitățile propuse se concentrează asupra înțelegerii unor aspecte esențiale despre mâncare, de la miracolul psihologic al simțurilor până la perspectiva literară și istorică asupra mâncatului, de la provocările psiho-senzoriale la cele filosofice, de la așezarea mesei până la tipul de conversații potrivite atunci când mâncăm în afara spațiului familial, de la ceea ce se cuvine la ceea ce, mai ales, nu se cuvine spus sau făcut în jurul mesei. Pe scurt, toate aceste abordări sunt menite să ajute cititorul în a deveni un consumator rațional, conștient de alegerile și de stilul de viață pe care-l urmează.