Marți, 05 Iunie 2018 08:38

Importanța imaginilor cu preparatele unui restaurant (partea I)

Estetica mâncării reprezintă pentru bucătari și restaurante ce reprezintă moda pentru designeri și casele de modă, iar frumusețea este că cele două domenii nu sunt exclusive una față de cealaltă, ba chiar din contră. Adjectivul “divin” este folosit deopotrivă nu doar pentru a descrie un outfit, ci și un desert ușor și pufos ca norii de pe care heruvimii se uită în jos și salivează, iar factorii socio-culturo-tehnologici au fost părtași la evoluția ambelor stiluri de artă în timp.

Estetica mâncării este un concept mult mai vechi decât coșurile cu fructe pictate de Caravaggio în secolul XVI-XVII, iar unele mozaicuri cu natură moartă descoperite în Roma antică conțin un “BC” în coada anului realizării lor.

Un element de bază al esteticii mâncării îl constituie compoziția vizuală a mâncării pe farfurie, sau plating-ul. Plating-ul poate duce la câștigarea unui renume important în industria ospitalității, iar ca parte intrinsecă a artei culinare ea apare înaintea erei noastre. Cu ușurință ne putem imagina opulența meselor de pe vreme Imperiului Roman sau clasicul porc cu un măr în gură prezent în Evul Mediu. Plating-ul nu este doar o înfrumusețare a preparatului din farfurie, ci și o manifestare de putere și belșug din partea gazdei sau o declarație de stil din partea bucătarului.

O vorbă populară spune ca jumătate din gustul mâncării stă în cum arată ea. În completarea acestei vorbe vine și un studiu realizat la Universitatea Oxford care a scos la suprafață faptul că preparatele cu un aspect mai artistic au un gust mai bun față de preparatele cu aceleași ingrediente dar cu un aspect mai prozaic. Nu doar atât, dar studiul a mai arătat faptul că mesenii ar fi dispuși să plătească mai mult pentru preparatele mai plăcute ochiului. Ambele găselnițe pot contribui la succesul unui restaurant.

Fotografierea mâncării, sportul național al practicanților de “Check-in”, a luat naștere abia în secolul XIX “AD”, nu la mult timp după apariția fenomenului de fotografiere. O carte cuprinzătoare legată de această evoluție a fost publicată de către Susan Bright, purtând numele Feast for the Eyes: The Story of Food in Photography (Ospăț pentru Ochi: Povestea Mâncării în Fotografie). Autoarea ne arată că fotografierea nu a fost folosită doar pentru cărțile sau revistele de gătit, cu accentul pus pe produsul finit, dar a fost și o manifestare a condițiilor sociale ale vremii, și mai mult decât atât, vorbea despre un stil de viață care înconjura preparatele.

 

Text: Alexandru Bălan, eMenu România

Articolul integral poate fi citit în ediţia mai-iunie a revistei Gastromedia.

Republicarea conținutului website-ului www.gastromedia.ro este permisă în limita de 400 de caractere, cu precizarea sursei și inserarea unui link spre www.gastromedia.ro.

 

 

 

Top
We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…